noi v-am ars peluza in ghencea! (slogan acum 10 ani)
noi v-am inaugurat tabela in ghencea! (slogan dupa meciul de seara)
up redogz!
Etichete: necenzurat!, zilnice
noi v-am ars peluza in ghencea! (slogan acum 10 ani)
noi v-am inaugurat tabela in ghencea! (slogan dupa meciul de seara)
up redogz!
Astazi se incheie o saptamana de munca intr-o liniste pioasa.E posibil sa fi uitat semnificatia Zilelor in cursul acestei saptamani, dar cum Dzeu este mult prea milostiv cu mine, e posibil sa ma fi iertat deja.Am sa incerc sa-mi prezint scuzele si sa-mi cer iertare, acum, aici, fata de cei pe care i-am suparat: familie, cunostinte, amici, prieteni, parteneri, clienti, participanti la trafic, stewarzi de stadion, fosti colegi de breasla, chelneri si picoli, furnizorului de internet si, nu in ultimul rand, celor care nu mai sunt intre noi; Celor pe care i-am dezamagit.
Am sa fac o scurt itinerar prin saptamana de lucru ce va preceda incheierea Saptamanii Mari:
Luni, in Saptamana Patimilor s-a facut pomenire despre Iosif cel prea frumos, dar si de smochinul neroditor ca simbol al sinagogii, care nu a adus rodul mantuirii pe care l-a odraslit din plin Biserica crestina. Eu, nu am avut in gand sa vand nimic, desi era firesc sa-mi vand serviciile. Am incercat sa lucrez la prototip (website d-avid.ro); N-am avut pic de eficienta…
Marti s-a facut pomenirea celor zece fecioare. Pilda celor zece fecioare ne tine treaza datoria vegherii necontenite pentru a intampina pe Mielul Hristos prin fapte bune. Ca si in pilda celor 10 fecioare, si eu am uitat sa tin ‘in priza’ interfata de sot si tata iubitor. Mult prea prins ‘pe proiecte’, am adus acasa oboseala si stressul de la birou…
Miercurea a fost dedicata amintirii femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos. In aceasta miercure am ajutat un prieten. Initial, n-am avut nici un chef, gandindu-ma ca nu ma tin de programul stabilit… apoi m-am dedicat lui, pana la finele zilei. Am fost rasplatit cu un zambet de bucurie din partea lui.
Joia Patimilor a fost inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mantuitorului: spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Tainelor, Sfanta Euharistie, rugaciunea arhiereasca, in care accentul cade pe iubire. Joi mi-a fost extrem de rau. Mi-a ‘fiert’ stomacul toata dimineata, m-au durut capul si ochii. Nu mi-au trecut nici cu pastile nici cu leacuri babesti… parca pe la pranz m-au mai lasat, sa pot spune coerent o fraza… iar seara am reusit sa constat ca am fost bulversat rau toata ziua… logic, n-am intreprins nimic din taskurile propuse…
In Vinerea Mare se face pomenirea de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului Hristos si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul. in ultima zi a Saptamanii Patimilor luam parte si ne aducem aminte de ingroparea Mantuitorului Iisus Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricaciune la viata vesnica pe cei din veac adormiti. Eu am dormit pana tarziu, mi-am luat baiatul de la gradinita, am trecut pe la un JUNKFOOD unde se dau jucarii la meniu, am depus flori si am trecut pe sub Masa la Biserica Caramadiarii de Jos, am trecut pe buro sa rupem netul in cautare de bootlegs-uri (joace si filme). Apoi am luat-o usor spre casa, hliziti si fericiti… asa ca intre noi barbatii
Nu imi pare rau de absolut nimic din ce-am intreprins in aceasta Saptamana. Ma gandeam ca ‘n-a fost sa fie’, si ma refer la joburile pe care mi le propusesem in agenda, din care n-am facut nici 5%. Si cam atat. ‘O minte care analizeaza este o minte nefericita’, zicea un yoghin celebru, iar eu, cu modestie, aplic acest proverb. De fapt, totul sintetizeaza dovada ca nu e nimic intamplator, ca ar fi trebuit sa stau mai aproape de familie in aceasta Saptamana, pt ca restul anului chiar voi fi ‘departe’…
Doresc un Paste fericit tuturor! Sigur Hristos va invia! In sufletul meu va invia sigur!
Am avut o discutie cu un prieten, acum ceva vreme, si povesteam experientele pe care le-am avut o data cu descoperirea blogului. Ziceam noi atunci: multi frustrati taika, multi angoasati, multi interiorizati… schizo paranoida… Iar acum il intreb: erau proiectile noastre sau intr-adevar blogu’ e doar o unealta de exprimare (o alta!) pt cei care stau ascunsi sub un nick si-un avatar chicios.
E clar ca e trendy sa ai blog, sa faci comentarii la interjectiile altora, sa interactionezi cu pustoaice care se exprima vulgar ori sa relationezi cu necunoscuti. Sunt de acord cu comunitatile si retelele de oameni cu scopuri comune… dar altfel?! mi se pare blowjob cu aroma de vanilie.
Pt o analiza gramaticala facuta oral, e nevoie de un cuplu… dar cand multi curiosi trec in fuga prin sufragerie si-ti mai baga in timp ce tu incepi sa combati. In incercarea ta de a face verbul predicat in propozitie… vine un copulativ si-ti inhiba subiectul… pai nu e corect! Daca e tradare sa stie si ceilalti? Singurul argument care sta flesc deocamdata, e scopul corporatist al blogarelii… ori nu vaz eu mai departe de parul pubian?!